Am fost întrebat de mai multe ori de ce-mi place Matematica, dar nu în aceeași măsură Fizica sau Chimia. Cred că motivul principal pentru care îmi place Matematica este că pentru că pot verifica majoritatea rezultatelor doar cu un creion și o hârtie.
De exemplu, dacă am de rezolvat o ecuație de gradul 2, pot să verific dacă numerele pe care le-am obținut sunt cele corecte. Nu-mi permit același lux la problemele de Fizică, de exemplu. Să spunem că arunc o piatră de la etajul 10 al unui bloc. Cum măsor cu ce viteză ajunge piatra la sol? Ce aparate îmi trebuie pentru o simplă problemă? De Chimie, ce să mai zic? De unde iau diverse substanțe exotice pentru experimente, când uneori nu găsesc de cumpărat nici măcar lapte, pe care orice vacă e în stare să-l facă în timpul liber.
La Matematică, pot să verific rezultatul fără să azvârl cu pietre sau fără să cumpăr diverse aparate. Totul este pur și verificabil, în anumite limite. Apropo de limite, am auzit de multe ori “am ajung la limita puterii”, dar n-am auzit niciodata pe cineva plângându-se că ajuns la “puterea limitei”, deși ele sunt egale.
Cineva întreba unde găsim formule Matematice în viața de zi cu zi. Cum unde? În nume de obiecte din natură. De exemplu, piper = PI / R.
Există și alte motive pentru care-mi place Matematica, dar dacă nu mi-ar mai oferi posibilitatea de a verifica cu propriile puteri că sunt pe drumul cel bun, aș fi foarte … cum să spun … non-încântat.
