1. Învaţă numele formulei, odată cu formula.
Unele formule au nume, altele nu. Numele formulei poate fi numele autorului sau ceva care iţi aminteşte la ce foloseşte formula.
Exemple de formule care au nume:
- Teorema lui Pitagora
- Teorema catetei
- Aria cercului
Exemplu de formule fără nume:
- Primitivă din x = (x ^ 2 ) 2
2. Învaţă şi desenul asociat formulei (dacă există)
De exemplu, teorema catetei are asociat un desen cu un triunghi dreptunghic, în care se văd catetele şi proiecţiile lor pe ipotenuză.
3. Învaţă elementele componente ale formulei (adică, să ştii despre cine se vorbeşte în formulă)
Exemplu:
V = A * h
unde:
V = volumul prismei
A = aria bazei prismei
h = înălţimea prismei
4. Învaţă condiţiile de valabilitate
Exemplu:
A = P * h
unde:
A = aria laterală a prismei
P = perimetrul bazei prismei
h = înălţimea prismei
Formula de mai sus este valabilă (doar) pentru prisme drepte.
5. Învaţă formula, nu doar literele. Adică scrie formula şi cu alte litere. Ştii cu adevărat o formulă atunci când o recunoşti, indiferent cu ce litere este îmbrăcată.
Exemple:
Formulele de mai jos sunt de fapt una şi aceeaşi.
(a + b)^2 = a^2 + 2*a*b + b^2
(x + y)^2 = x^2 + 2*x*y + y^2