Când profesoara din anul I de facultate a scris pe tablă
f x în loc de f (x)
majoritatea studenţilor au fost uimiţi. Unul, mai îndrăzneţ, a spus că argumentul funcţiilor se notează întotdeauna între paranteze. La care profesoara a zâmbit şi a spus că şi în liceu am folosit de atâtea ori notaţia fără paranteze, fără să ne mai plângem.
Asta a fost prea de tot.
Nedumerirea studenţilor era şi mai mare. Atunci profesoara ne-a întrebat:
“Cum aţi notat în liceu? sin (x) sau sin x?”
Abia atunci am înteles cu toţii că eram obişnuiţi să folosim funcţiile trigonometrice fără paranteze, deşi pe funcţiile cu nume dintr-o singură literă le foloseam cu paranteze.
Probabil că la funcţiile cu mai puţine litere, parantezele sunt bune ca să măreasca numărul total de simboluri folosite. Pe vremea aceea, notele de la o lucrare erau direct proporţionale cu cât de multe scria fiecare în lucrare.