“Ascultă la mine : un infinit se mai termină, dar o mie de infiniţi nu se mai termină!”
Citatul de mai sus aparţine unui fost coleg de scoală generală. Este genul de citate care te marchează pe viaţă. Eram în clasa a II-a când l-am auzit.
Cuvântul “infinit” înseamnă “fără sfărşit”. Cum poate fi ceva “fără sfărşit”?
Pare ciudat, dar un cerc ideal are o infinitate de puncte. Un cerc cu raza de 1 cm are o infinitate de puncte. Asta înseamnă că există şi există şi un infinit care încape pe o foaie pe hârtie.
Dar, dacă încape pe o foaie nu înseamnă că are sfârşit? Nu chiar. Dacă fiecare punct are dimensiune 0, atunci într-un cerc cu raza de 1 cm există o infinitate de puncte. Dacă ne-am apuca să număram punctele de pe cerc, n-am termina niciodată. Este vorba aici de un număr infinit de obiecte (puncte) care ocupă un spaţiu finit.
Dacă obiectul are dimensiune, atunci avem de-a face cu un infinit care nu are sfârşit (margini) atât ca spaţiu cât şi ca număr.
După cum zicea Marin SORESCU, “Infinitul este mult prea mare/N-o să-l putem cuprinde cu sufletele noastre.”